Pictura flamandă este considerată una dintre primele experiențe ale artiștilor care scriu picturi în ulei. Autorul acestui stil, precum și inventarea vopselelor de ulei, se atribuie fraților băii Eyk. Stilul picturii flamande este inerent tuturor autorilor Renașterii, în special Leonardo da Vinci, Peter Bruegel și Petrus Christus, care nu sunt cunoscuți, au lăsat în urmă o mulțime de opere de artă neprețuite în acest gen.

Pentru a scrie o imagine a acestei tehnici, trebuie să creați mai întâi o imagine pe hârtie și, bineînțeles, să nu uitați să cumpărați un șevalet. Dimensiunea șablonului de hârtie trebuie să se potrivească exact cu dimensiunea imaginii viitoare. Apoi, imaginea este transferată pe solul alb solubil. Pentru a face acest lucru, se fac multe găuri mici în jurul perimetrului imaginii folosind ace. După fixarea modelului într-un plan orizontal, luați o pulbere de cărbune și presărați-le cu zone cu găuri. După îndepărtarea hârtiei, punctele separate sunt conectate cu un vârf ascuțit al unei perii, stilou sau creion. Dacă se utilizează cerneală, acestea trebuie să fie strict transparente, astfel încât să nu perturbe albitatea pământului, ceea ce conferă imaginilor finale un stil special.

Desenele transferate trebuie să fie umbrite cu o vopsea maro transparentă. În timpul procesului, trebuie avut grijă ca solul să rămână permanent vizibil prin straturile aplicate. Ca un covor, ulei sau tempera ar putea fi folosite. Pentru a împiedica masca de ulei să se înmoaie în sol, acesta a fost anterior acoperit cu adeziv. Hieronymus Bosch a folosit în acest scop un lac brun, astfel încât picturile lui au rămas colorate atât de mult timp.

În acest stadiu, se efectuează cea mai mare cantitate de lucru, deci trebuie să cumpărați cu siguranță un șevalet de birou, deoarece fiecare artist respectator de sine posedă câteva astfel de instrumente. În cazul în care pictura a fost planificată să se încheie cu culoare, stratul preliminar a fost rece, culori deschise. Pe ei, din nou, a fost aplicat un strat subțire de vopsea pe bază de ulei. Drept urmare, imaginea a obținut nuanțe vitale și părea mult mai eficientă.

Leonardo da Vinci a umbrit întregul teren în umbre cu un ton, care este o combinație de trei culori: ocru roșu, crab și negru. El a prescris hainele și fundalul lucrării cu straturi transparente de vopsea care s-au suprapus între ele. Această tehnică a făcut posibil ca imaginea să fie o caracteristică specială a luminii și umbrelor.

Fotogalerie Total | 6 fotografii